marți, 29 septembrie 2009

Destinul



Pe scara rece si subreda
in bezna nopti incerc sa desccifrez
ce rost mai are sa vorbesc?
Daca ma confuzi cu EA
Ma tot plimb pentru a’mi gasi drumul,
Pentru k dragostea e un loc
Pe care destinul
La ascuns de mine …
De noi…
De tot ce ne inconjoara
Sub ploaia de lumina a lunii
Unde caile sunt impletite
In intuneric..
Mintea mea este dusa
Si inauntrul meu
Lacrimile sunt inecate
Imi pierd puterea
Ma ratacesc pe drumul destinului


Un comentariu:

  1. Interesant, eu unul nu cred in destin, continua sa postezi anyway, si fa ceva cu tema aia !:D

    RăspundețiȘtergere